Aud cum rupe crengi cu sute sub picioare,
Si se-ndreapta spre vanat,
Sa-i scuture cununa cu a lui ghiare,
Si sa-i beie sangele-nchegheat.

Dar nu poate ca nu-i toamna
Si nu-i vremea lui so faca
Si din vechiul sange-si toarna,
Sorbind usor el spune:
-O sa-mi cada alta data!