“dacă apucând pe un drum ți-ai rupt un picior
nu regreta că n-ai apucat pe un altul, căci
nu știi dacă nu ți le rupeai pe amândouă”
I b r a i l e a n u,


D E S T I N U L


Nu-i scăpare de-a ta soartă
pătimești în viitor (1)
Cum destinul hotărăște,
Prometeu cânta și cor(2)

Ce e scris ca să se întâmple,
să crezi că așa va fi
Herodot cu mult ‘nainte,
de aceasta ne vorbi (3)

De vreo știință-n asta lume,
el nu este cucerit(4)
Insă îl ai scris pe frunte,
când pe lume ai venit(5)

Ce spunem cu gura noastră,
ce cu mintea noi gândim
Destin este ca și aceia
ce noi și înfăptuim (5)

Destinul nu ocrotește,
om de pofte stăpânit(6)
Cum destin și judecată
și așa prieten iubit(7).

Pasărea zărește prada
de la mare depărtare
Dar nu vede că aproape ,
lațul lângă ea că are(8)

Destinu-i o înlănțuire
de cauze secundare
Legate , prinse între ele,
fără nici o separare (9)

De voința cea eternă ,
ținute așa cum sunt
Si Stăpânul tuturora
El le mișcă pe pământ(9)

Gândește-te la destinul
omului și-a lui urmări
cum înalță și coboară
și teme-te de schimbări(10)

Când ajung în grea trăire
oamenii acuză destin
fără ca să recunoască
felul cum păcătuim(11)



Cugetări;
01.Homerus-“Nimeni nu scapă de soarta sa, fie bun ,fie rău, de cum se naște”
02.Aesvylus-Nu poate scăpa de cea ce-I sorțit”
03.Herodotus-“Nu –I e dat naturii omenești să îndepărteze cea ce trebuie să se întâmple”
04.Euripides-“Nu se poate prevedea încotro nva merge destinul.El nu se poate învăța nici nu poate fi cucerit de vreo stiință”
05.Menander-“ Tot ce gândim,spunem sau facem este destin,iar noi purtăm scrisul lui pe frunte”
06. Purușakarakhyana,-“Destinul nu ocrotește pe cel stăpânitde ppofte și rătăciri”
07. Vrddhacanakya-“Cum e destinul,așa e judecata, așa e hotărârea și așa sunt prietenii”
08. Panacatanatra-“Pasărea zărește prada de la depărtare de o poștă și nu vede lațul destinului care se află chiar lângă ea”
09.Cicero-“Destinul..este o înlănțuire de cauze secundare, legate și puse între ele de voința eternă, care-ib stăpânul tuturor lucrurilor”
10. Ovidius-“Gândește-te la destinul oamenilor, care-I înalță și-I cobaoră, și teme-te de aceleași schimbări”
11. Hipopadeca-“Când ajunge într-o situație grea, omul neânțelept acuză destinul, fără să-și recunoască păcatul”