De mâine îmi voi afunda privirea în frunzișul pădurilor,
lacrimile mele verzi,
conspect de iubire tânără,
vor curge apoi
peste rădăcinile trupului meu.


De mâine îmi voi înmuia degetele în mare
și voi colora gândurile
în albastru,
cu licăriri de perlă
scăpărând printre gene.


De mâine îmi voi împleti în păr sânzâiene și maci
să visez mereu în culorile pământului
și să mă răsar,
în fiecare dimineață,
din rouă.


De mâine, astăzi e târziu …




27 ianuarie 2003