puteam să jur că sub stratul de praf
te atingea săgeata mea de lumină,
locul se înălbea imperceptibil
și apoi se pierdea din nou în neguri.

te fereai puțin încurcat
și te aruncai încetișor pe spate,
ți se zdrelea vorba de colțuri,
ți se frângeau genunchii sub povară.

mai departe nu mai știu ...
eu am zărit o altă speranță,
tu te-ai refugiat într-o stea (căzătoare)
și ai plecat, ai plecat ...


27 ianuarie 2003