Îngerul meu este șchiop.
Nevăzut,
își mișcă aripile grele
zburând razant cu tâmplele mele.
Câteodată,
din nebăgare de seamă
sau bătrânețe,
mă atinge cutremurându-mă,
scufundându-mă în gândurile cele mai bune.
Alteori
rămâne în urmă și gâfâie obosit
iar eu,
un alergător de profesie,
măresc pasul.

Tu stai nemișcată,
căderile noastre te ating și pe tine
în grabă.
Te încovoi de durere,
te ții cu mâinile de pântece
și-mi zâmbești plină de dragoste
și putere.

Îngerul meu este șchiop.
Nevinovat ca și tine,
îmi duce pe aripa lovită
toate greșelile
și eu fug,
eu,
alergătorul de profesie.

Pan
12.02.2003