de ce să scriu despre tine
când pot să scriu despre anotimpuri
sau despre umbre ca forme
ale fantasticului
sau chiar despre ceasuri,
întregi sau fragmentate academic
(încă o zi)

hei, dar pot scrie cu mult mai bine
despre aripi, ca destindere a aerului pe care abia îl respir
pe motiv de insuficiență a sentimentelor
sau mai bine scriu despre inimi
cu pereți hipertrofiați
și spațiul – altădată acordat ție – lipsă,
sau despre inimile desenate
cu degetul mare de la picior
pe fâșia de nisip ud
și castelele copiilor
(apoi totul e șters de valuri)

de ce să scriu despre tine
mai bine
atunci când scriu despre dragoste
ca anotimp la numărul singular
al unicului ceas potrivit
secundelor inimii tale
cu pereți elastici, astfel încât
să-mi pot aduce acolo
tot ce știu despre mine,
ca acasă,
și încă să mai fie loc
pentru atunci când va rămâne
doar o umbră a sentimentelor,
întinsă, din ce în ce mai întinsă
(aripă cerului)