Clipe nerostite de timp,
dinți de nisip
încleștați într-un oftat
între pereții reci ai clepsidrei
ce nasc picuri de dor
vădit insinuanți,
ai găsit dimineață
la căpătâiul patului...
în locul meu.
Ai primit darul meu mirată,
încă îmbrăcată
în cămașa de noapte
a tristeților viitoare
și resemnată...cumva,
ai uitat să-l întorci.