în burta viermelui de fier
se scurge-ncet din becuri lapte
vreun felinar, albastru miel
la țâța lunii suge-n halte

în burta viermelui șontâc
e cald și bine ca în mamă
de fericire, pântecele-uituc
preschimbă sufletul în zeamă,

o ciorbă lungă aburind
pe-o masă într-o veche gară
un mustăcios din ea halind
lucește-un strop mai jos de nară

și tu, iubito, te-aș uita
departe chitul cum mă ține
c-am început a picura
la foc ca bulzul de grăsime

21.02.2003
în trenul Roșiori-București