Stateam pe pervaz cu obrajii in palme,
Cautand sarutul rece al ploii...
Cand, deodata, un glas a strigat:
"-Priveste!"
...Iar eu-l meu, speriat:
"-Incotro?"
"-Priveste priveste, priveste,
Cum soarele tot straluceste,
Cum luna in cer se albeste,
Priveste, priveste,
Cum macii coloreaza lanul,
Cum piscu-n nori isi ia elanul,
Priveste, priveste, priveste,
Si nu te mai uita-napoi..."
...Si am privit, dar n-am zarit...
"-Te uita! ", imi mai spuse odata vocea,
pe ton poruncitor,
"- Te uita in adancul sipetului cu comori..."
Si m-am uitat.
Si atunci, un fluture alb,
In neant a zburat.