Mereu ratacitor,
prin imensitatea universului,
insotesc soarele catre Apex.
Ce animal gresit sunt!

As vrea sa ma opresc undeva in spatiu:
Sperand inca sa nu ma citesca nimeni,
iar unghiile ascutite ale maniei,
ca niste ghimpi ai sufletului,
sa nu ma mai raneasca
si sa nu mai raneasca pe nimeni.

Monstruoasa credinta se naste din
povesti ale ratacitorilor.
As vrea sa ma intalnesc cu Trismegistos
si sa ma las rapus de prea marirea sa.

As vrea sa ma fi putut opri
cand inca nu vazusem pe pamant
lacrimi si cimitire.

M-am nascut in van
si voi muri in zadar.
ce linistitor este sa dispari
fara sa se bage de seama!