Tu naști timpul.
Îl naști bucată cu bucată.
Mai ții minte, iubito,
nimbă violacee!
m-ai adus și pe mine pe lume
între o clipă
și altă clipă.
La fiecare depărtare de pulpe
sau de pleoape
și mișcare de coapse,
un fel de sistole viscerale,
fluctuează în tine veșnicii
în care mă naști altul
și altul.
Între umedele tale cetăți învăț buchisind
ce este infinitul și saltul,
moartea și nimicul,
caldul,
frigul
și cam tot e se poate însuși
într-o frântură veșnică.
Mă rostogolesc secundă
prin pletele tale ascunse,
mai ții minte,
iubito?
erau metronoame și stări de noi nepătrunse.

Într-o altă ordine de fapte eu nu exist.

Pan
14.03.2003