Frunză verde de cătină,
mărăcină și albină,
ea era o pinguină
zveltă, ’naltă și felină,
pe picior cu o botină
extra fină ...

De știam c-are să vină
m-ascundeam ca o jivină,
să nu-i simt privirea plină
de pelină și chinină,
o durere lângă splină
neștiută-n medicină.

Foarte lină și calină,
cu-ochii verzi de spirulină
ea apare pinguină:
bate-mi inimă-n surdină,
nu mă face de rușină,
ah o văd, este divină!

/26.03.2003/