Portret de fata ideala

(poezie din folclorul nou, culeasa din popor)

lui Nelu, autor anonim

Sa fie Blonda,
cu ochii ori negrii, ori albastrii da” inchisi.
Sa o intalnesti pe carare,
la marginea campului,
spre padure, langa rau.
Sa aive pe ea doar rochia da” subtire,
lunga pana la ouale picioarelor,
s-o bata vantul verii
si sa fie goala pe dedesupt
fara chiloti,
neaparat.
Piciorele desculte sa-i fie inca pline de praf
iar intre degetele picioarelor sa staruie lutul
din ogorul in care prasise.
Sa o intrebi :
De une vii tu fata?
Iar ea in loc de raspuns,
sa plece capul
si cu obrajii imbujorati
sa taca si sa rada,
sa rada sfios!
Si sa nu scoata o vorba!
Sa o mai intrebi :
A cui esti tu, copila?
Iar ea , in loc de raspuns,
sa plece rusinoasa capul,
sa taca si sa rada.

Sa taca, sa rada ,
si sa ramana acolo
in drum,
cu tine, fara a o spune.
Si intr-o vreme
sa ridice capul si sa intre in ochii tai
cu privirea
pana simti ca nu mai esti,
si nu mai sti nici cum te cheama.