vlăjgani aduși de spate
au trudit o iarnă-ntreagă
cu lopețile
var nestins
pe morminte amărâte
aruncat-au
pe morminte de ciumați
și vântul sufla prin oase
rozând carnea fragedă cu varul
dimpreună
încet izvoarele de moarte
au apus
s-au răpus
s-au tras
s-au dus
case goale
cad căpriorii, se surpă pereții
și prin ochii hârcelor
putrede jelesc scaunele
lavițele, mesele
sobele cu cenușă rece

vlăjganii aduși de spate
s-au mai luminat
o boare a adus miros nou
de mugur
și duhorile s-au mai rărit
așa că fiecare în ce are
adună comorile
hainele de purpură acoperă gheburile
de ce i-ai ales, doamne, chiar pe ei
să le cadă moștenire
darurile împărătești
aur, smirnă și tămâie

vlăjganii aduși de spate
nu mai sunt aduși
stau în palate
au slugi și poeți care le numără
flatulațiile
groparii s-au îngropat în aur
și pietre scumpe
și din osânza ce s-a aciuat
pe burțile lor
printre degete se scurge
sudoare amestecată cu daruri împărătești
hrană viermilor

numai un bard mai pe de lături
travestit în bufon
pentru că papucii largi
și nasul roș sunt din cale-afară de comode
s-a apucat să spună
că de ciumă
nicicum n-am scăpat
și vântul cu praful său
mai sună din clopoțeii
tichiei
pusă alături, că e cald
numai un bard
pe de lături
scuipă parabole
printre dinți