agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-29 | [This text should be read in romana] | Submited by Dan Mitrut
Umbla soare sa se-nsoare,
Noua ai pe pe noua cai. Noua pe drumuri a stat, Noua cai mi-a cumparat, Alti-n grajd ca i-a spetit, Potrivnica n-a gasit. Ca soru-sa Ileana, Ileana Cosanzeana, Din otrovarile marii, La cele noua argele. Tese-mi, cheldeseste Si mi se gateste Cu suveica d-aurel, Cu sulul de argintel. Si panza-i de matasa, Sa faca lui soare camasa. In gura d-argea Soare ca sosea Si el ca-mi zicea: -Hai, soru-mea, Ileano, Ileano Simzeano, Intinde-ti, neica, piciorul Si-ti ia condurul, Seaca-mi sufletul, Ca eu am umblat, Mult mi-am trepadat, Noua ai pe noua cai, Noua pe drumuri mi-au stat, Noua cai mi-am cumparat, Alti-n grajd ca i-am spetit, Potrivnica n-am gasit, Far' decat, soro, pe tine, Arde inimioara-n mine! Luna raspundea, Lui soare-i zicea: -Frate, luminate, Trup far' de pacate, Unde s-a aflat Si s-a-adevarat Sa ia sor pe frate? Asta nu se poate! Si frate pe sor, N-are-n lume dor! D-o fi sa te iau, Tu mie sa-mi faci D-o scara de fier Cu piroane de otel, Sus la-naltul cer, Pan-la maica Eva Si la mos Adam; Daca ei or vrea Atunci ne-om lua. Soare c-auzea, Puternic ce era, Din palme batea, Scara mi-o cladea, Sus ca sa suia, Pe scara de fier Chiar la-naltul cer. Eva ca-l vedea, La Adam striga: -Adame, Adame, Ia tu cheile, Deschide portile, Pe soare sa-l plimbi, Pe puntea iadului, Muchia cutitului. Adam auzea, La soare se ducea S-asa cuvanta: -Soare luminate, Trup far-de pacate, Dar tu ce-mi poftesti, Spune-mi, ce voiesti? Dar soare striga, Fiindca nu stia, Iadul ca-l dorea, Iadul ca-l poftea. Adam se scula, De mana-l lua, La iad mi-l ducea, Pe punte il da, Puntea iadului, Muchia cutitului! Adam se scula, La mijlocul puntii sta. Puntea se misca Soare scapata, In iad ca-mi cadea, Viermii-l incarca, Viermi neadormiti, Cu cap si cu dinti, Cu capul de os. Si el ca vedea Niste butuci parliti, La pamant trantiti. Si el se mira, Si el intreba: -Adame, Adame, Ce sunt ai busteni parliti De zac la pamnat trantiti? Adam raspundea, Lui soare zocea: -Nu-s butuci parliti, Ci-s oameni negriti, Negriti, nespovediti, Care nu si-au dat, Care nu si-au fapt. Si sunt negrii si parliti Si de veci ei oropsiti. Adam se scula, Acolo-i lasa Si el ca-mi pleca. Soare cand vedea, Greu se-nspaimanta, La Adam striga: -Adame, Adame, D-ai facut vreodata bine, Fa s-acuma pentru mine: Te rog ca pe Dumnezeu, Vezi de sufletul meu! Adam l-auzea, Mila i se facea, De mana-l lua, Pe soare-l scotea, Soare ca uita, La soru-sa gandea, Adam ce-mi facea? De mana-l lua, La raiu mi-l ducea. In rai ce-mi vedea? Tot pomi inverziti, Tot pomi infloriti, Altii parguiti, In ei pasarele Mici si mititele, Mandre, frumusele, Zboara, ciripeste Si din plisc graieste: -Ferice de noi Si de parintii nostri, De ne-au botezat Si ne-au comandat, La dreapta ne-au dat! Au la ce trai, Au la ce muri. Aici d-or veni, Ferice de ei o fi! Adam se scula, Drumul acas-ii da. Soare acas'venea, Pe loc ca uita, La Iana gandea In ostrovurile marii, La cele noua argele. Aici c-ajungea La gaura d-argea, Soare ca striga: -Hai, soru-mea Ileana, Ileana Cosanzeana, Tinde-ti piciorul Si-ti ia condurul, Seaca-mi sufletul. Ea ca raspundea, Lui soare zicea: -Frate luminate, Trup far' de pacat, D-o fi sa te iau, Tu mie sa-mi faci Ia, d-un pod pe mare, La capul podului D-alba manastire, Chip de pomenire Pentru cununie. Soare se scula, Puternic ce era Din palme batea, Podul mi-l facea, La capul podului, Chip de manastire, Falnica zidire Pentru cununie. La gura de-argea Soare ca-mi venea, Din gura-mi zicea: -Hai soru-mea Ileano, Ileano Cosanzeano, Sa ne cununam, La dreapta sa dam. Si ei ca pornea, La pod ajungea Si pe pod mergea, Mireasa-nainte, Mirele pe urma. La mijloc sosea, Aici se oprea, Luna ca zicea: -Soare luminate, Trup far' de pacate, Und' s-a vazut, Und' s-a pomenit Mireasa-nainte. Mirele pe urma? Inainte mi-l da, In urma ea ca sta, Din gura zicea: -Decat nevasta fratilor si muma nepotilor, Mai bine asternut broastelor, Buna masa crapilor! Manele sapa facea, In mare ea se arunca Si-n apa se scufunda. Domnul insa, n-o rabda, Mreana mi-o facea. De unde se zbatea Si se zvarcolea, Un solz ca sarea, In cer se prindea, Luna se facea. Soare se scula, Din palme batea, In cer s-anina. Luna ca-i zicea: -Soare luminate, Trup fara de pacate, De vazut sa ne vedem, De-ntalnit sa nu ne-ntalnim! Cand eu oi fi la asfintit, Tu sa fii la rasarit; Cand eu oi fi la rasarit, Tu sa fii la asfintit! Ca d-atunci s-a facut Luna luminat'. Sa traiesti cu drag, Asa i-a fost dat! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy