ma asez obosit la aceeasi masa
unde cu catva timp in urma
versurile rasareau dintr-o inima in
care domneau curcubee,
purtam in ochi chipul tau si in palme
mangaieri de copila cuminte,
si stiam atat de bine ca pe umeri port aripi.
de-as fi ghicit macar o clipa
icarul nenorocit, orbit de soarele
la care nu se poate ajunge.