deschide-mă
ca pe o carte veche bibliofilă
pășind sfios prin lanul ars de grâu
cu spicele lungi rotite
în diminețile - nflorite
precum tandrețile târzii,
neîngăduite
în care gândul
mi-este râu…

deschide-mă
în biblioteca ta de argint
când candelabrele
îți sunt aprinse
și ard pe trupurile noastre-ntinse
mirările aceluiași colind

când mările adâncuri își deschid
să-și primenească scoicile de aur
în orizontul translucid
și subțiat prin sânge de balaur
să te pândesc în zori
și să te-nchid
fir de nisip
în pântece de graur.