ce știi tu despre trădare
am întrebat bărbatul din ușă
avea ochii ca frunza tutunului
și buzele infernal de amare
fapt pentru care prezenta mereu scuze

privirea lui agitată zicea
că totul e mult mai
mai
prozaic
cuvintele sale plonjau obosite

în spațiul discontinuu
eram ca doi poli care
stăruiau hazardant silogismele

nu mai sta așa în ușă
ca un hristos împăiat
i-am spus
intră sau ieși
intră sau ieși odată și odată

a ezitat un timp
atât cât a trebuit să aleagă
între o înjurătură și un poem
le purta întotdeauna cu sine