Coloane de îngeri
Mărșăluiesc prin pereții încăperii
Înghesuiți
Călcându-se unul pe altul pe aripi
Uzați de prea multă folosință poetică
Împinși de la spate de inima ta închisă
Între gratiile vii, tremurânde, ale tăcerii.

Înăuntru câteva locuri libere
Decor cu meduze, stern, globule rosii
Câteva ferestre de chat
Și durerea mușcând din istorie
Eu nu! Am rămas afară
Tăiat de linii subtile – tangente
Iluziei - Dumnezeu – corpuscul – undă.