“Splendoare in iarba”

‘’Chiar daca slava ierbii
acelui ceas,
s-a stins pe veci ,
noi nu vom pregeta,
ci vom cata puteri
in ce-a ramas’’


chiar acum
vine o primavara spalata de iarba
si de senzatii
si urmeaza sa ne gasim repede puterile in gand
si-n marmelada zilnica,
intinsa dimineata sub cana cu lapte de mama
de vitelusi.

ce frumos zice poetul asta american,
al veacului XIX,
sa nu ne pierdem cu firea
si sa o luam de la capat de o
infinitate de ori,
ca si asa farmecul nu mai are nici un farmec

sa-l ascultam si sa ne invingem noi pe noi
si sa fim de doua ori invinsi,
ca sa fim extremisti de optimisti
si sa rotunjim scoarta terestra cu rasete de voie buna,
sa umplem cu ele vidul interplanetar

mesajul final ramane sa gasim puteri,
tot timpul trebuie sa consumam
doar 98-99 % din puterile noastre,
chiar daca iarna va fi de 9 luni
de acum inainte,

trebuie sadita de cu toamna in noi o mica primavara
cu splendoare si iarba,

sa ne facem un muzeu al amintirilor duioase
si cand nu mai avem forte,
sa mergem in noi insine,
sa platim bilet
si admirand ce am facut si am fost
sa mai fim
si sa mai facem,
pana la capat, iar si iar.