Apariția fiecăruia pe acest pământ, sau nașterea – cum este îndeobște numit acest proces – este văzută ca o afacere personală, o chestiune intimă. În realitate nu este deloc așa. Alții hotărăsc unde și cum, de asemenea la intrarea în lume suntem așteptați cu surle și trâmbițe – gemete, urlete, râsete, exclamații de uimire și zgomote de tot felul. Apoi urmează diverse ritualuri, ceremonii, formalități...Și pentru nimic din toate acestea nu suntem întrebați. Nu interesează dacă ne face plăcere sau nu, dacă ne deranjează sau nu... .
Din prima clipă și până în ultima nu suntem singuri. Tot ceea ce facem, orice geamăt, plânset, lacrimă sau icnet de plăcere face obiectul interesului celorlalți. Aristotel spunea că omul este un animal social; mă întreb, oare este vorba de vocație sau de obișnuință? Prin urmare, această socializare forțată nu degenerează cumva omul, nu îl transformă într-o ființă dominată de pasiuni și vicii? În cele din urmă vom suferi cu toții de sindromul „babei curioase” și vom muri cu siguranță de invidie post-natală indusă de bunăstarea altora.
Þinând cont de cele spuse, cum aș putea eu, un prunc, să iubesc lucruri care îmi displac încă din primele clipe de viață? Cum aș putea să iubesc oamenii care mă învață să mă conformez iluziilor, prejudecăților, vanității?
Se spune despre cei care nu cunosc multe lucruri că sunt ignoranți, chiar proști! Eu care abia m-am născut, nu știu nimic...Așadar sunt prost, un ignorant! Dacă e așa, înseamnă că pot fi cu toate acestea obiectiv, în comparație cu cei care au învățat atât de multe de la viață, dar care sunt legați cu frânghia interesului, pasiunii sau viciului de această realitate!Și dacă a fi obiectiv înseamnă a avea dreptate așa cum a fi subiectiv înseamnă a te înșela de cele mai multe ori, eu, sugarul mizantrop, sunt îndreptățit să cred că v-aș putea învăța să faceți diferența dintre bine și rău, pe voi făuritori de legi și întemeietori de tradiții.
Cine sunt eu? Pentru voi nimeni, pentru univers, pentru Dumnezeu, o parte importantă încă. Cine sunteți voi? Pentru univers nimeni, pentru mine o lume importantă încă!