...Viața noastă e doar un "astăzi" repetat de mai multe ori,
chiar dacă nu de-atâtea câte am fi vrut să fie,
oricum, "astăzi" e ziua în care trăim...

Astăzi nici măcar n-am existat
Și, tot azi, am apărut pe lume.
Azi pe brațe-ntâi m-au legănat
Și mi-au dat părinții azi un nume.

Azi facut-am singur primul pas
Și-am scăpat de prima-n viață boală,
Azi mai număram cât mi-a rămas
Să mai cresc pân-o să merg la școală.

Azi plângeam că mi-am zdrelit genunchiul
Și că mă râdea pe-ascuns o fată,
Azi mi-au spus tăticul meu și unchiul
Că bărbații nu plâng niciodată.

Astăzi plecam capul pe tăcute
Și ocara mamei ascultam,
Azi râdeam de poznele făcute
De pe când micuț de tot eram.

...Ziua de ieri e același "astăzi" dar trăit puțin mai devreme;
ziua de mâine e "astăzi" și ea, dar mult mai aproape de seară;
"astăzi" e ziua în care mai suntem...

Astăzi m-am îndrăgostit de fata
Care-a râs de mine altădat'
Și-n livada înflorită - sărutată
Pentru prima dată s-a lăsat.

Ne-am jurat azi dragoste pe viață
Și, tot azi, din vina nu știu cui,
S-a topit iubirea ca în ceață
Și-am purtat azi greul dorului.

Astăzi am aflat ce-nseamnă ură,
Umilință, frică, nedreptate;
Azi am învățat că "viața-i dură"
Insă cere "s-o trăiești cu demnitate".

Astăzi am aflat o Taină Mare:
Că mai am o jumătate-a mea în lume
Și că, fără ea, viața-mi n-are...
N-are sens, doar ceață e și fum e.

...Și de vom muri mâine, ori poate peste mulți-mulți ani,
Chiar și atunci vom spune:
"astăzi e ziua în care voi muri"...

Astăzi vom da viață și un nume
Fiului sau fiicei noastre, dragă!
Azi vom ști să fii părinte cum e
Și cum pruncii primele cuvinte-încheagă.

Astăzi am sădit copacii-n care
S-or ascunde printre crengi nepoții.
Și-o fântână am făcut, și-o casă mare
Unde ne vom aduna cu toții.

Azi părinții scumpii ni-i vom pierde
Și pe noi ne-or pierde azi copiii.
Va rămâne doar pădurea verde
Și-apa dulce, vie a fântânii.

Azi e ziua-n care strângem pumnii
Căci, de-avem sau nu avem dorință,
Ne vom stinge unii câte unii
Și ne vom întoarce-n neființă.