agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-07-03 | [This text should be read in romana] |
Eu sunt poetul noului mileniu
cu ochii spălăciți ca de seleniu, am cont în bănci străine,să se ştie, şi-n cont mai am şi-o mare datorie. De m-ai vedea pe stradă,n-ai ghici că scriu pe bani,la prieteni,poezii… cu părul meu ca sârma de zburlit pe la terase seara aciuit şi întrebând pe orice ins ce trece: “Ce faci,frate?…dai de-o bere rece?” Fumez chiştoace,mucuri,soldăței, rachete,fără filtru ori “căței”, dar nu e inspirație mai bună ca poşta ce-i fumată împreună! Se mai întâmplă însă câteodată să am ciorapi de două feluri,iată, ori degetul cel mare plictisit curios să iasă la aerisit cu un sistem de mine brevetat: ``poet cu aer necondiționat``. La orice chef mişto vei da de mine trântit pe pat cu boarfele feline, îți voi dansa ca-n triburi toate cele şi trash şi dance şi pink floyd şi manele, că de eşti tu băiatul de bani gata, eu sunt de “gata cu banuții”,iaca. Sunt frate cu oricine,chiar cu tine, de-mi dai o vodcă-amestecată bine cu Rivanol,pastă de dinți,vegeta şi praful care-a decorat chiuveta ; am loc strategic veşnic lângă masă, de ai haleală,mă voi simți acasă, iar când va fi în draci deja bairamul din sandwich am să-ți iau numai salamul. Cafea cu dop de plută îți voi da şi musafirii-n vânturi vor cânta, ori pepeni injectați cu țuică fiartă, să practicăm beția ca o artă. Pe la cenacluri,vernisaje-n rând, mă întâlneşti pe trepte ascultând aşa atent prelegeri,cu-ochii-n zece, adulmecând canin gustarea rece. Cămaşa mea e anti-jeg,solidă, de vesta pescărească nici o grijă, bocanci kommando garantați pe viață învăluiți de-o misterioasă ceață şi-am descusut şi orice buzunare să nu mai sufle vântul la-ntâmplare. Pe bancă-n parcul gării înghețat mai trece-n visul meu vreun şuierat şi-mi pare că plutesc cu voi pe-o navă pe ceruri de reverii şi de vrajă… şi-apoi ne-mpotmolim cu-n batiscaf pe gara suspendată-n telegraf, hățiş de şine şi vagoane moarte, ofrande zeului Rugină,sparte traverse şi macaze şi stradele, pasaje,megafoane,pasarele, un labirint ciudat şi monoton ca în lunarul antic Babilon în care ne-ntâlnirăm noi cândva prin altă rencarnare,draga mea. Nu-i nimeni fericit ca mine-n zori... oraşul e pustiu şi plin de ciori când mă ridic pe bancă sub coroane, visând la o căsuță de cartoane, un cuibuşor de nebunii viran la groapa de gunoaie pe maidan, cu tine,poştă şi gazon burghez şi câinele cu ochii de chinez cu acte-n regulă de maidanez. Şi plec spre gară vesel,la bodega unde se face-un coktail dinamită mega, vânând vreo rimă neastâmpărată şi mulțumind din inimă,măi,Tată, că viața mi-ai ursit-o-aşa de bine de parcă toată lumea asta-i pentru mine…
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy