Dosoftei mitraliind
psalmii putrezi...
Reinventăm scriptura,
vie,
din sânge și carne;
dogma se cere cojită
ca un cheag uscat...

Uite-mă, uite-mă!
Piruetez pâna la căderea
dincolo,
cu brațele în lături.
Să mă tem?

Sunt darul altei voințe,
fir de nisip,
picatură.
Rebeliunea atomilor.Ha!
Unde-i oceanul,
unde-i deșertul?!
Cine sunt eu?

Cum? Tu unde ești?
Aici,
acolo,
împrejur...
(e și-un ecou pe undeva)
Ne petrecem veșnicia
împletindu-ne,
unul cu altul, fir cu fir...

12.05.2003