Unul din celelalte motive de aur
pentru care exersam visând pe ascuns
antigravitația și mersul pe sus
era muntele nobil cu frunze de laur.

Dar el avea ochii îngropați în nisipuri
când plouam subliminal clipea greu
și înlemneau oarbe multiplele-i chipuri,
păream vii, doar nemișcarea-i și eu.

Prin lacuri cu trestii din tâmpla senină
ningeam maci între gemene inimi,
coboram lichidă la buza-i preaplină,
eu naiada muntelui, el regele nimeni.

4 aprilie 2003

Din volumul "Geometrii singulare", sept. 2003,
editura Pro Transilvania, Bucuresti