eu am avut mereu
o viata dubla
ascunsa imperfect
intre o disperare
si alta. un iubit in pat
si unul dupa perdea.
se vedeau
se stiau
isi aratau pumnii
si ochii
pe dinauntru. era o apa
intre ei
imi curgeau din cand
in cand sarate
lacrimile de-a lungul
picioarelor
pana la glezne.
alunecam pe pietre
genunchii mi-i oblojeau
pe rand.
nimic nici
iernile reci
din mansarda
nu-mi speriau indrazneala
nici pasarile rabdatoare
din geam nu plecau.
asteptau sa le dau locuri
de cuiburi in palme.

am obosit
am pierdut portile albe
prinse cu clei translucid
pe umarul drept.
tot mai des
imi rasare in ochi
o jumatate goala de cruce
cioplita in nestire
de respiratia mea beata

ti-am spus, o, iubite,
ca nu te mai vreau?
ti-am spus, iubitul meu,
ca nu te mai vreau?

oh, perdelele trase.