Spicele creșteau de sus in jos
Înrădăcinate adânc in nori si stele,
Macii erau roșii, atât de roșii încât pleoapele tale
Clipind aduceau a aripa de fluture,
Păsările cântau același cântec
De data asta de la coada la cap…
Singura casa noastră se dezlipise de sus
Si in cădere cioburile i s-au transformat in amintiri,
Amintirile in petale, petalele in vise,
Visele nu puteau înflori pentru ca nu mai erau petale…
Am rămas aici doar noi
Si pământul.
Pustiu si gol.