Cu palmele umede
cu ochii impaianjeniti
imi zambeste piatra
de moara

Nu povara vietii ne apasa pe noi
ci greutatea cantarului
pe care il ducem in spate

ne traim sentimentele
altora
tanjim la o iubire de telenovela
ne rupem pieile neinspirate
ne infigem talpile
in pantofii celorlalti

ne intrebam atat de mult

si totusi
de ce traim