cred ca e toamna
ca e frig
sufar enorm
si nu mai pot
nici macar sa strig
vantul bate prin parul meu
rascolind totul in sufletul meu
am mainile reci si obosite
acum tu esti departe...
si nu mai esti aici sa le incalzesti...
frunze cad
si se lovesc de obrazul meu
dor
caci frunzele sunt sperantele mele
imi intorc obrazul si se lovesc de sufletul meu
si dor si mai rau...
am adormit pe treptele unui templu
trecatorii trec pe langa mine...
fiecare ma priveste mai ciudat...
am intrebat pe cineva
unde e rasaritul ?
si mi-a aratat o groapa plina de suflete moarte
cum ? de acolo rasare soarele ?
am intrebat ...unde e apusul ?
si mi s-a aratat spanzuratoarea...
dar n-am avut curaj sa intreb...
tu ...unde esti ?