Să nu ne închipuim
mai glaciali decât suntem,

pe cine
pedepsim noi
viscolind fără motiv
creștetul unei impresii?…

Febrili, a câta oară,
escaladăm un ghețar fictiv?…

Mierea protocolară
a fiecărui zâmbet
inventat
din nevralgia stâncii
împietrește în moalele privirii.

Moartea celui din urmă piolet
ruginindu-ne străini
în somnul minții,
de-acolo din creștet doare.

Agățați de conveniențe
sumare
ne sprijinim
pe gestul iubirii obosit
să se cațere pe absențe.

Din poemele ei
numai trei silabe au lipsit
să ne ținem de cuvânt…





Din volumul "Geometrii singulare",
editura Pro Transilvania,
sept. 2003, Bucuresti