au divorțat
copacii de pământ
iubito
și stau cu rădăcinile
în aer
vânând în cer
făpturi
pe care le îmbrățișau
pădurile de ieri

cu mâinile
abia mai stăpânim
tăcerea
ce se umple
din fiecare dintre noi
eternizându-ne în înserarea
ce ne-a cuprins cu lațul
pe după aripile cele noi

nedatorând plutirii
nici o strofă
lăsăm cuvintele
în saci nedesfăcuți
și ne cerșim
în fiecare clipă
iertările în stropi
mărunți, mărunți