Capșunile stau cu genunchii la piept!
de ce?
așa au invățat din poezie; este pozitia ideală
să înflorească în metaforă
mai roșii,
mai voluptoase,
mai apetisante,
mai gustoase,
mai scumpe la tarabă.
Romania stă cu genunchii la piept...
Nu e de mirare
că noi, nepoții ei, nu-i mai putem savura
sfârcul plin cu lapte.
Suntem slabi
de ingeri –și ei cu genunchii la piept
intr-un triplu salt cu șurub spre asfalt-
Ideile zac cu aripioarele pe piept,
grămăjoare-grămăjoare,
in temniță.
De ce?
Asa au invatat din poezie!

Mereu cu genunchii la piept...

(11-iunie-2003)