agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-28 | |
Smocuri albe, vii lumini,
Peste sălcii se ridică, Cerul prinde rădăcini Pe o floare de urzică. Păsărele buimăcite, Bulversate de emoții, Se împiedică grăbite Între vârfurile porții. Tufele de romaniță Își revarsă fin, parfumul Amețind o gărgăriță Ce-și ștergea de praf costumul. Florile de păpădie Se întind și ele-n soare, Înnodându-și sub bărbie Panglicile gălbioare. Două clăi de fân, pereche, S-au trezit și stau la sfat Șușotindu-și la ureche Peste noapte ce-au aflat. De pe deal coboară-n cercuri Semănând în juru-i pace, Un vânt sobru (cel de miercuri) Îmbrăcat la patru ace. Sus pe munte-abandonat Doar un nor lăptos mai șade, Legănându-se-mbufnat Între două acolade. Curge râul, fără maluri, Fir de dor purtând pe unde Și oftând în dese valuri Patimile își ascunde. Peste toate se coboară, Filigran de cer albastru, Dimineața, o fecioară Învelită-n alabastru. Printre firele de iarbă Trece-ncet, abia pășind (roua zorilor s-o soarbă) Trup de ceață, vălurind Iar cu palma-i de zeiță, Mică, albă, parfumată, Aur ia, din cobiliță, Și-nvelește lumea toată. 28 iulie 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate