Spinii trandafirului

( legenda din vremuri necunoscute)

Cine n-a auzit de gradinarul
care sadeste cu sarg trandafirul
pentru visul sau, noapte de noapte
vine iubita nestiuta sa rupa trandafirul vrajit
si in bratele lui sa cada

si cum vine nenorocirea cand pleaca el
pe inserat sa se arunce in apa lacului
in care trupul si mainile lui se spala
si se umplu de pricepere

dar chiar atunci cineva a rupt trandafirul
cel minunat, si udat si cantat
si iubit si sapat de jur - imprejur pe luna,
nu mai era in strat cand venind de la scalda
vazu si planse mult si se usca gradinarul

de atata disperare si stiind ca viata lui
nu mai costa nimic, incepu sa blesteme
zicand sa nu se implineasca dorinta celui
care rupse fara a lui stire trandafirul

fiind el de apa lacului imbaiat stia ca se va
intampla astfel si hotia aceea intristatoare
va fi macar asa razbunata in viata fara de rost,
numai ca uitandu-se pe drum atunci

vazu o fata frumoasa cum nu se mai intamplase
ce cu mana semne facea si fugea spre el
sa-l vesteasca ca ea venea din visul lui
si de atata nerabdare si dorinta prea multa

rupse vrajita trandafirul cu gandul ca in schimb
se va darui gradinarului ce cu atata iubire
sadise floarea viselor ei, si voi sa-l sarute
dar el o privea doar si nu o mai iubea
si stiind de unde vine asta planse in gradina.









Din lacrimile lui si pentru a vietii rascumparare
(si ca altii sa nu mai pateasca)
au crescut de atunci spinii trandafirilor.