ma napadesc zilele
recurent
abia
mai gasesc o pata
libera de trup
sa-mi scrijelesc
doua trei doruri
indispensabile
e greu
sa mai descopar
un loc intre coaste
unde sa pun
urechea
sa-mi ascult sufletul
sa stiu ce doza
de salcami in floare
ar trebui prescrisa
noptile au dezertat
din tolba pieptului
abia
gasesc cenusa
sa-mi curat ratacirea
doua trei crime
si cutitul imi tremura
intre gene
unde sunt palmele
pline de sangele serpasilor
de pe coperti
cand muntii veneau
la mine desculti

nu era zapada
atunci
erau ochii mei
tatuati
de ingeri