agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-08-30 | [This text should be read in romana] | Submited by serban georgescu
Copilul ce-si nutreste cu harti si stampe-avantul
Masoara lumea dupa intinsele-i porniri. O, la lumina lampii ce mare e pamantul! Cat e de mic pamantul vazut in amintiri! Candva pornim cu mintea arzand de idealuri, Cu suflet plin de ciuda si crancene chemari Si ducem leganat domol in ritm de valuri Nemarginirea noastra pe marginite mari (...) Ciudata soarta-n care mereu se muta telul Si poate fi oriunde caci nicaierea nu-i Si omul cu speranta mai tare ca otelul Tot cauta odihna umbland mereu hai-hui. Ni-i sufletul o nava spre Utopii pornita; “Deschide ochii!” striga pe punte-o voce-adanca; sus pe catarg o voce rasuna-nnebunita: “Noroc…iubire…slava!” Blestem! E doar o stanca! (...) “Copilaroase minti! Spre-a nu uita un lucru de mare-nsemnatate, Vazut-am pretutindeni, fara-a fi cautat La fiecare treapta a scarii blestemate Eterna plictiseala a vechiului pacat; Femeia, sclava proasta si plina de trufie, Slavindu-si fara scarba un farmec masinal; Barbatul – despot hulpav si spornic la curvie El insusi sclav al sclavei, mocirla in canal; Calaul care rade, martirul care plange; Otravile puterii ce-atata pe tiran Petrecerea sporita cu-adulmecari de sange; Multimea-ndragostita de biciul suveran O seama de religii la fel cu-a noastra, toate Navala dand la ceruri; sfintenia gasind In cuie si-n par aspru o noua voluptate Asa cum delicatii pe-un pat de puf se-ntind Flecara Omenire de-a pururi imbatata De geniul ei, la ceruri strigand spre dumnezeu Cu mintea ratacita acum ca si-altadata: “Stapane, seaman mie, fii blestemat mereu!” Si-apoi cativa, statornici amanti ai nebuniei Fugind din marea turma impinsa de Destin Si-n opiul vast gasindu-si odihna vesniciei – -Acesta este-al lumii statornic buletin (...) O, Moarte, batrane capitan, e vremea, du-ne Din tara asta unde ne plictisim, straini! Si apele si cerul acum sunt de carbune Dar inimile noastre sunt pline de lumini. Otrava ta ne-o toarna drept balsam si ne lasa Sa ne-afundam in haul cel fara de ecou! Si daca va fi raiul sau iadul, nu ne pasa! Un singur gand ne arde: sa dam de ceva nou.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy