Cand lumina se revarsa din mine
ca un râu de munte desțelenit de rană,
te-am vazut,
imi legai cararile mintii in contururi ciudate,
bateai aerul cu aripile-ti impreunate,
"de cand rugaciunea mai reprezinta atingere pentru tine?"
te-am vazut
cazand cu braul despicat de atata beție,
ravasindu-mi gândurile, împreunându-te cu ele
in cele mai ascunse forme,
ah, te-am vazut
si ochii mei pulsau
pe cimentul gaurilor tale oarbe,
si pulpele mele urcau
piatra umerilor tai sacrificati,
si zambetul meu se zdrobea
pe albeața coarnelor tale răsfrânte,
ah,
unde voi mai intalni eu, pasari aprinse in copaci,
flori impregnante in umbre miscatoare,
unde voi mai intalni eu, râsul tau rostogolindu-se
de-a lungul memoriei,
de-a latul urechii,
din inaltul turnurilor ce ne adapostesc
iubirea,
te-am vazut cazand
dintre ferestrele mele, rasucite si fara culoare,
dintre serpii ce-mi inconjoara gleznele vibrand,
inspre apa,
si fara zgomot, si fara urme de pleoscaiala,
te-ai scufundat in sangele venelor mele deschise,
cand lumina imi parasea trupul
precum un fluviu reintors in padure,
te-am vazut
la marginea mintii mele,
oblojindu-mi ranile.