In cinstea ta, -
Cea mai frumoasa si mai nebuna dintre fete, -
Voi scri trei ode,
Trei romante,
Trei elegii
Si trei sonete.
Si-n cinstea ta, -
Cea mai cantata din cate-n lume-au fost cantate, -
Din fiecare vers voi face
Cate-un breloc de-argint, în care
Gandirile-mi vor sta alãturi, ca niste pietre nestimate
De-a pururi incrustate-n bronzul
Unei coroane princiare! ...

Din tara-n care dorm de veacuri vestitii Faraoni,
Din tara
In care Sfincsii stau de vorba cu Nilul sfant
Si cu Sahara,
Din tara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Si caravanelor pierdute
Ca nu se mai întorc nici una,
Din tara asta minunata
Tacuta,
Trista
Si bizara,
Iti voi aduce trei smaralde nemaivazute-n alta tara,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Si trei rubine-nsangerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va intelege, - fiindca nu-i
In lume nimeni sã-nteleaga simbolul Trioletului