se întâmplaseră mai multe lucruri
decât încap în mod normal într-un apartament
obișnuit
zațul prinsese contur
pe buzele ceștilor
îngălbenite prin metoda sărutului
mecanic
sorbeam mai departe
degete se odihneau pe profilul molcom al
morilor de vânt sau al
norilor de ploaie,
pe atunci cele două nu difereau atât de mult
era toamnă, oricum
și uneori
tăceam complice
păsări călătoare cădeau fără zgomot
se așezau la casele lor
noi fluieram a pagubă
iar hoții de cuvinte vindeau speranță la suprapreț

nimeni
dar absolut nimeni
nu avea nevoie de așa ceva