agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-17 | [This text should be read in romana] |
dormeam visand in copaci fructe dulci,
fructe coapte in podul palmelor tale argintii, parinti ce nu si-au vazut niciodata moartea imprimati in oasele tandre, sculptati pentru noi in stil epileptic, aripi fecunde ce-si incercau tacute zborul spre cer si calatori dormind linistiti sub apa; urme de pasi imprimati pe cer mi-au sfidat privirea si tacerile au cazut odata cu ultimul fruct si m-am trezit visand colturi de stele si turte coapte pe marginea buzelor tale fierbinti; pe-atunci calatorul dormea linistit cu ceafa pe sabie suspinand ca o mana torturata pana spune si ce a mancat maine si ce a ucis si pe cine a sortit sa fie dat prada iubirii; toate stau in vitrina si striga dupa mine ca dupa mos craciun, dar eu, gol, dezbracat, fara cuvinte nu am, ce oferi; ti ti ta, canta iubita in palmele mele si eu ma fac mut si nesfarsit si cred si rosesc fara sfarsit si cresc enorm; steaua ce m-a visat alaltaieri a fost condamnata pentru viol- un fel de privirea prea directa care mi-a rupt bataile inimii si m-a nascut din nou, inca o data, iarasi, pentru a nu stiu cata oara am cazut in meandrele trupului tau, pentru a nu stiu cata oara am uiat sa-mi iau pilula de fericire ca sa dorm linistit si sa rad si sa plang si amandoua deopotriva; academicieni nostalgici dupa ierburi compacte citindu-si in stele norocul, babe ce dau cu ghiocul si eu, colecionarul de inimi- sadism dus la limita extrema, sarutand orice tampla ivita si presupusa si scaldand in acelasi sange amantii perfecti, uitati in sertarul vesniciei pentru o vreme, pentru cata vreme... pana cand ochiul n-o sa mai existe si frunza n-o sa mai bata si copilul n-o sa mai planga si ingerii n-or sa mai minta si cerul n-o sa mai vina peste noi si copacul n-o sa mai rada cand n-o vedea sarutul risipit printre ramuri si eu n-o sa mai mor la tine in brate si nimic n-o sa se mai intample fara voia pamantului; atunci unicornul ne-a daruit cate un sarut de ne-au tremurat talpile si bunicului meu i-au crescut aripi si a inceput sa iubeasca aheii ce si-au batut inima pentru iubire si tu, acelasi tu, tu iubind, tu rotunjind pentru a nu stiu cata oara lacrimi, secunde, vise, pernute, cercuri, banane, dinti sticlosi, limbile moarte, dar inca senzuale, pline de erotism; si timpul a stat pe loc uimit si a filmat recitalul nostru pana cand crestele au inceput sa nu mai fie creste, nici muntii munti, nici tamplele tample, nici sarutul sarut, nici hitler hitler, nici iubita iubita, nici cerul cer, nici efemerul efemer; ultimul drum spre paradis a ars chiar in fata nedumeririi noastre si noi am sfidat tacerea si am strigat pana ni s-au daramat inimile si s-au amestecat si a rasarit doar una, singura, ingemanand pamant si cer si noapte si zi si vitrine si fotografii si iubiri defecte si emotii tarzii...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy