tandru toamna isi desavarseste mainile
sub scoarte de copaci argintii
pana la cer sau mai mult. odata m-am plimbat pana sa ma pierd
de-a lungul unei emotii estompate. tabloul picura
semne de amurg sub aripile pasarilor. era roua pe palmele
unui senin de obraz batran mantuit. gondole au sfasiat
dara de miros de umbra vestejita. cum sa nu iubesti toamna
menuet dupa menuet si statuile acoperite de porumbei si ziare
vechi ca praful de pe sangele frunzelor carbonizate ? anotimpuri
de crom impanzesc spinarea gazelor. o frumusete infinita se revarsa
peste buza timpului. nimfele cu aripi ofilite ard inaltimile cerului.
cad vise din arbori nodurosi la radacinile pasarii-om . alerg
sa ma destram
catre o fantana cu curcubee albe
ca un ziar fericit de toamna.