Am promis, aseară in pat,
Că voi scrie o poezie cenzurată,
Din lungul șir de poezii cenzurate
Descoperite-n pat, È™-apoi uitate.

Am promis aseară că voi scrie ceva.
Nu contează ce. Poate ce simt, poate ce vreau.
Sau voi scrie pur și simplu
Fără nici o altă conotație
Decât a unei poezii cenzurate.

Fiind cenzurată, nu are decât titlu.
Conținutul e gol, între două paranteze
Puncte de suspensie, lăsate acolo
Pentru că cineva nu știe ce să spună
Și atunci se ascunde în spatele
Cuvântului cenzură. O, ce bună cale
De a fi scutit de orice întrebare.
Despre orice, despre oricine,
Despre mine, despre tine, despre noi.
Despre ce vrem si ce simțim,
Unde mergem, până unde glumim …

Și totuși, doar o paranteză
Cu multe puncte de suspensie…