De ziua ta, stăpâne,
se răzvrătesc petele-n soare,
plouă pe coapse planetare
cu broaste pistruiate și păgâne,
bice furioase de dogoare
sfâșie carnea albastră a cerului,
în urmele puterii supraponderale
imprimate-n ulcele de lut moale
sfârâie șampanie acrită.

În noaptea ta, tirane,
se-ascut cuțite lungi de ceară,
mocnesc fitile de stele agățate
și biciuiți cu răcnete de fiară
greierii bat ritmuri blestemate,
când roiuri de insecte neroade
se revarsă din telurice portale,
păianjenii le-ntind năvoade
de aurore boreale.

Înrobită de magia cuvântului
înfrunzit într-o vară târzie,
spre miezul viu al Pământului
cobor desculță, în pribegie.

9 august 2001


Din volumul "Sacrificiul mirării", apărut 8 martie 2002 la editura Pro Transilvania