“Amurg de toamnă violet” G. Bacovia

Curge struguriu prin venele mele
Sângele rupt definitiv a ceară,
Magnolii curg topite sub
Frunzele militare ce-ți sărută hulpav palmele,
Către seară,

Rămân femei acoperite de parfumul tău,
Tocuri înalte înfigându-se între coaste,
Parcuri adorm pustiite la
Ora plătită cu fumul de șoapte,
În noapte,

Dor umbrele dezlipite de cearceafurile nimănui,
Geamăt înganat cu ochii la pustiuri,
Străzi mustinde de coapse cu nuri
Cu buze mușcate a sânge la guri,
Spre zori.

Violetă, amintirea ta îmi biciuie obrazul in lacrimi…