un zimbru nemulțumit
că nu au vrut să-l aleagă
ai lui domn peste cireadă
s-a gândit ș-a socotit
ca să-și vândă-n altă parte
ale condusului arte
ș-asta nu fiindcă-ar fi vrut
o leafă mai mare-n iarbă
ci din orgoliu rănit
ce nu înceta să-l fiarbă
cum de lui care-a atins
o tonă la greutate
depășindu-și înadins
concurenți mai în etate
să i se refuze postul
pe-un motiv complet zălud
că n-ar ști la turmă rostul
fiind la minte foarte crud.

auzind de-a lui poveste
(fiindcă și-ntre dobitoace
sunt unele bârfitoare
ce vând vești otrăvitoare
cu toate că nu se face)
o lupoaică trecând peste
renumita ei mândrie
a-nceput ca să-l îmbie
pe un ton dulce la timbru
să accepte domnul zimbru
o onoare cum nu-i alta
vrându-l de șef însăși haita
ce dorind ca să evite
luptele pentru putere
furioase și-nrăite
a votat dintre elite
să-și ia, chiar fără avere,
domnitor de neam străin.

și lupoaica fiind nurlie
și expertă în decepții
și fiind frate cu inețptii
visători după domnie
zimbrul dus la carnivori
a piert sub colții oblici
cum se-ntâplă uneori
cu avizi după domnie
numai ca să intre-n cronici.