ieri rataceam prin pranzul mic
suind o coama de timp pana-n tacerea
celeilalte surate.
iata-ma si pe piscurile amiezii.
sa tot fi trecut vreo trei mile marine
si tot sa fi fost pe la apus de itinerariu.
plictisul era atata de treaz ,
ca-l simteam muscandu-mi rabdarea
cu cei trei dinti relativi ai sai:
tacerea,
vidul
si intunecarea.
si-atunci de pe culmile inzapezite ale inserarii
se cobora peste mine
cuvantul,
Dumnezeu
si cu tine.