Mi-am numărat zilele vieții
Făgăduind uitare unei nopți,
Am plâns deja ingândurat
La propriul meu mormânt.

Și-am mai zburdat printre lumini
Strălucitoare lumânări,
Și mângâiat-am luna –n apus
Cand un cortegiu m-a tot dus.

D-acum întors-am fost in infinit
Când soarele pe buze-a răsărit
Privindu-mi ochii –ndurerați
De lacrimi și suspine injectați.