Sunt versurile, sâmburi, paisprezece
vibrând în mărul unei clipe ninse,
ori pietre de colan, la gâtul, prinse
al unei străvezimi din țărmuri grece?
Fluide zaruri sunt, poate prelinse
pe masa unui han cu pragul rece,
sau stropi de vin ori lacrime pribege
brumând armura oștilor învinse?
Sau dinții Beatricei sunt, complice,
surâzători, ori sunt, de sub gorgan
dinții sălbatici ai lui Ghinghis Han
mișcând cu plumbul sfârcului de bice
din noapte ca dintr-un gigant hartan?
Ghinghis ori totuși, totuși, Beatrice?