Copiii florilor suntem noi,cei din Roma Moldovei;
Cei care napustim asupra lumii cu blandete,
Blandetea versurilor noastre,a dulcei rime.
Bujori crescuti pe coline sunt ai iubirii trandafirii.

Veniti aici,alti copii ai florilor,imbogatesc sincer
Prin acumulari continue de mari sperante;
Prind cu auzul desfatari depline si un nor
Vreau risipit acum de pe ale voastre inalta frunte.

Premergatori luminii de afara,fug de colorit sinistru;
Razbat din imensa corola de umanitate,ei,
Ai florilor copii cu torta care scoate fum;
Pana,plina de eter,incandescenta scalda ochi.

Copiii florilor sunt toti cei plini de un mister
In care nu exista soapte sau strigat de un fel:
Culeg,razbatand prin ani de intelepciune, tel
Innaintand prin pana lor istoria,ucid pe Lucifer.