alergarea
se desparte
de trup
aburind
ca răsuflarea
gazelei


pieptul
zăltat
plesnește
sublim
timpul
oprit

e un icnet
de animal
alungit
doar
stelele-s fixe
și glonțul

...se făcea
că alergam
propriul
meu frig
sau el mă alerga
frigul din frig

chiar și copacii
muți de orbire
contemplau
în cerc
alergarea
ca o icoană
a vieții